londra saptamana 1

Londra

Salutare,
Dupa sfatul lui Silviu am facut acest blog, cam tarziu dar sper ca n-am pierdut prea mult.
Cica sa-mi fac primele impresii si sa le arat si celorlalti ca sa le putem discuta mai tarziu cand oi avea alt soi de impresii si pareri schimbate.

Daca e sa spun impresii inseamna ca trebuie sa incep cu prima zi.

Prima zi.

Prima zi a fost contactul si in acelasi timp socul! Strazi in stil londonez, curatenie, autobuze cu etaj, bieinteles mersul pe stanga, traversatul la trecerea de pietoni, metroul, organizarea metroului, banii si mult mers pe jos cu bagaj. (am uitat sa spun ca in aeroport am ramas uimit: la CHECK-OUT a mers treaba foarte foarte repede fara complicatii iar zambetele continue de pe fetele angajatilor ne-au spus un Bun Venit Calduros! trenul ne-a luat chiar de la parterul aeroportului si ma simteam ca in Startrek, spre deosebire de autbuzele distruse de la romani aici erau vagoane care nici macar n-aveau sofer. Ne-a dus printr-un culoar pana la iesirea din aeroport. Acolo am cautat taxi si am constatat ca e cam scump si am incercat la ghiseu pentru autobuz! O tanti foarte amabila, desi cu un accent englezesc rar intalnit in zilele ce au urmat, ne-a dat indicatiile necesare cu foarte multa rabdare). Dupa autocar a trebuit sa luam metroul. Alta paranghelie. Cumpara-ti cartela, invata sa o folosesti, obisnuieste-te cu metrourile curate, cu statiile lor care arata ca-n Harry Potter, uite-te la informatiile despre magistralele de metrou care nu se mai termina, 12 magistrale. Peste tot informatii, utile si foarte utile, informatii despre bombe, despre joburi, despre oportunitati, informatii si harti despre metrou peste tot. Apoi dupa ce am avut socul cu lumea exterioara aeroportului a trebuit sa ne cazam la hotel, unde am avut primul contact cu ospitalitatea indiana (deoarece receptionerul era indian, si deja am intrat in vorba cu el si am constatat ca are o prietena romanca, am constatat ca a fost si el prin romania, etc); totul fara probleme. Am platit 80 lire pe noapte, am luat camera care era cu iz de hotel vechi, dar curat, robinetele la chiuveta separate, nu puteai combina apa astfel incat sa fie calie, slava domnului ca aveam 2 bai si la a doua era si o cada cu dush unde puteai combina apa. Am fugit repede cu Ciufu sa luam ceva de papa si de sete, era prima zi ce naiba, trebuia sa gust si eu din berea locala si ceva de mancare. Eram oricum foarte entuziasmat. Se lasase-se frigul si eram obositit. Am ajuns la primul magazin deschis, ne-am uitat pe vitrina la cateva anunturi de job-uri si de case si am intrat. Nu stiu cum s/a inteles Ciufu cu ei ca a cumparat 2 kebapi foarte foarte buni si semi-iutzi. Am luat apoi 4 beri (care s-au dovedit a fi un fel de spritz). Am adormit repede dupa consumatie, bineinteles cu televizorul deschis. Ne-a urlat in cap toata noaptea! Dimineata am constatat ca pe unul din geamuri scria Please dont open! si altul era intredeschis ca nu se putea inchide! Peste asta am vazut cat e de frumos afara in jur de 7 dimineata si ce aer curat aveam, geamul fiind spre gradina interioara.

A doua zi

Ne-am dus sa vedem un apartament si din criza de timp l/am si luat. Am luat pentru prima oara autobuzul (de la aeroport luasem autocarul). Acelasi card de la metrou l-am folosit la autobuz. Se intra doar prin fata unde faci chek-in-ul, treci cardul prin dreptul unui senzor si asta e. Am mers o statie, daca n-aveam bagaje mergeam si pe jos. Casa unde ne-am mutat arata frumusel de afara dar inauntru nu suntem foarte multumiti. Cu vremea ne-am obisnuiti. Oamenii din ea sunt ok. Vreo 4 romani 2 africani 1 spanioloaica si 1 scotia plus proprietarii. Camera noastra e printre cele mai spatioase, cu vedere la curtea din spate. Am internet wireless de te miri unde. Am plecat sa vizitam putin si noi orasul. Peste tot e frumos. Din momentul in care ai iesit din casa parca te inveselesti. Spre deosebire de bucuresti unde nu-mi venea sa mai ies afara ca o luam razna din cauza mizeriei si aglomeratiei masinilor. Aici masinile sunt curate, merg mai incet dar merg, praful de pe strada lipseste cu desavarsire. Trebuie sa spun si nu stiu daca ma repet dar incaltamintea dupa 7 zile de mers la greu prin oras este ca si scoasa din masina de spalat atat pe sireturi cat si pe talpa. In fine, am ajuns si noi la Mall/ul care este langa noi, este coplesitor de frumos. Peste tot gasesti reduceri de preturi, gasesti si magazine scumpe si ieftine si mediocre. Gasesti vanzatori ambulanti, gasesti "detoate" intr-un cuvant. Nu mai stiu ce s-a intamplat in timpul zilei dar noaptea ne-a fost frig. Fascistii astia sunt obisnuiti cu temperaturi joase asa ca in ziua urmatoare ne-am cumparat aeroterma. Noapte buna.

A treia zi

Am fost la Wembley, tare frumos. Iar tren, iar plimbre pe jos iar aer curat. La Wembley chiar langa stadion se organizeaza duminica un obor. Am mancat cel mai bun kebap din ultimii ani. Gasesti tot felul de chestii la preturi mici. Ne-a cam obosit si ziua asta. Oricum, informatii, aer curat, iarba, mers pe jos, cumparaturi. Iata link-ul http://picasaweb.google.ro/ovidiuvisan/20080127aDouaZiWembley

A patra zi

Am plecat sa facem acte si am ajuns in centrul londrei fara sa vrem. Daca tot am ajuns acolo ne-am dus si am facut o dit-ai excursia pe jos. Prima oara si primul mare soc a fost iesirea din metrou. Iar m-am simtit ca in HALF LIFE, n-am crezut ca o sa ies la suprafata folosind atatea scari rulante si n-am crezut ca poate exista o asemenea arhitectura. Am intrebat daca pot fotografia si mi-au spus ca nu, spre deosebire de statiile de metrou comune unde poti fotografia doar daca nu folosesti blitzul. Peretii de sticla de pe peron.. cam ca la Piata ROMANA din Bucuresti... cum sunt gardurile acelea numai ca vreo 200 de ani de tehnologie in plus. Apoi scarile rulante si structura de rezistenta din piloni uriasi de otel si incheieturi subtiri, te lasa cu gura cascata. In fine am ajuns la iesire, unde ce sa vezi, BIG BEN-ul si cred eu parlamentul, apoi in acelasi timp daca te roteai vedeai LONDON EYE. Nu stiai unde sa casti gura. Plin de lume care se plimba, alergatori, motociclisti, biciclisti, toti aveau portiunea lor si nu se calca nimeni pe picioare. Prima cladire in care am intrat a fost MC DONALD evident, unde era o mini coada si n-am mai cumparat nimic. Dupa asta am vazut o sala cu jocuri mecanice unde cand am intrat deasemenea mi s-au taiat picioarele (ce-as fi dat sa mai fiu copil), nu m-am lasat pana n-am stricat 5 lire, trebuia neaparat. In fine am iesit si de aici si ne-am dus pe malul TAMISEI unde sunt tot felul de cladiri interesant, artisti ambulanti, restaurante, de toate ce sa mai. Am trecut pe langa TOWER BRIDGE si am incheiat excursia. Deja eram obositi si se lasase frigula afara. Cam pe scurt tratat subiectul dar vorbele sunt de prisos, http://picasaweb.google.ro/ovidiuvisan/20080128londonEYE .

Ziua 5

parca am stat in casa ca a plouat si am avut ce face, ba nu asta am facut in ziua 6, deci in ziua 5 am fost cu vecinul meu BRIGHT, (un negru de nu-l vezi noaptea) un tip foarte amabil, sa subscriu si eu la JOB-ul lui de sofer, apoi sa vedem o casa in orasul LUTON. O casa cam naspa la 110 000 lire este oricum pomana! Am vazut oras nou, autostrada, camere video, mi-a explicat legislatie, etc. Cica daca treci pe rosu si te prinde si-i spui ca n-i facut-o intentionat, iti spune sa fii atent data viitoare! Toata treaba e cica sa nu-i minti! Am vizitat si o casa cu o garsoniera de inchiriat, adica cu toate inauntru camerei, baie, bucatarie. Nu i-a placut lu Asi si intr-adevar era cam scumpa fata de ce oferea, si nici macar n-avea internet... ceea ce e suficient pentru mine!

Ziua 6

am fost totusi pana la banca si mi-am facut cont. A durat cam 10 minute. Am facut cumparaturi si am stat in casa ca a plouat, plictisit sa scriu, doar am supt informatie si am trimis CV_uri. Gasesti pe internet de toate dar e bine sa te si deplasezi. M-am pregatit pentru ziua 7 (oricum sunt sigur ca am mai incurcat borcanele cu ploaia si cu banca.. ca sigur n-a fost in aceeasi zi)

Ziua 7

Am luat taurul de coarne si m-am dus cu Asi de manca si ne-am facut singuri cererea pentru REVENUE shit. O chestie de 5 minute pentru care oamenii care nu stiu engleza platesc 90 lire la rechinii de romani care se pricep la asta. (Vecinii mei moldovenii asa au facut). Apoi am plecat in zona centrului spre Wimbledon sa ne schimbam permisele auto. Totul frumos, aranjat, rapid, in afara de faptul ca n-am avut card UK si trebuia sa platim cu cash. Ne-am dus si am scos bani. Promlema iar, n-avem fise pentru aparatul automat de poze pentru permis, asta a fost cel mai greu, sa gasesc 8 lire pentru mine si Asi, ca Ciufu avea 4 lire marunt. Am gasit pana la urma, nu mai zic chiar fiecare detaliu! A fost de ras, ca Ciufu n-a citit instructiuile si nici n-a ascultat ce zicea robotul, n-a asezat scaunul calumea si i-a iesit poza fara 1/4 din cap. Desi te intreaba de 10 ori daca vrei sa-ti tipareasca poza aia, ca-ti face 4 poze la interval de 2 minute si tu alegi , te mai aranjezi, etc. Eh, eu cu asi le/am facut repede. Ciufu a ramas cu astea sa intrebe daca sunt valabile pentru ca nu mai aveam fise. In fine ne-am dus iar la ghiseu, intarziasem si ne-a spus sa mai asteptam. Mi-am dat seama ca nu numai Ciufu e pe alta planeta ci si eu. Imi uitasem rucsacul pe scaun in tot timpul asta, si la astia e bai cu bagajele sa nu le lasi nesupravegheate ca zic ca e bomba. Eh, nici nu ma mir ca nu l/a luat nimeni! Nici WC-uri n-aveau in cladirea aia din motive de securitate, ce-i drept iti arata si-ti spune peste tot unde te poti duce pe la magazinele din zona! Eh, ne-a chemat nenea pana la urma pe toti 3 si am achitat in 3 minute pentru toata lumea si am plecat. Intre timp m-am bagat la nu stiu ce curs pentru camioane, m-au sunat pentru job, etc. BACK HOME! si gata!

Acu m-am trezit ca e ziua 8. incepe o noua sapatamana. un nou capitol